De trăire otrăvit

De trăiești, mănânci, nu-i bine. De gândești, e și mai rău. Dar de bei? Uitarea vine… Dar și zorii… capul, hău. Dincolo să treci? Dar unde? Bariere-s peste tot. Nu știu cum, dar viața-i dură; Cum o-ntorc, o iau în bot. Jap cu una, jap cu alta, Ce să vrei să mai dorești? Dar tot ea te ”duce”, iute; Ești măgarul din povești. Morcovelul e, ca pofte, La vânzare, pentru toți. Îl urmezi, tânjind, dar șansa De-al mânca, e pentru hoți. Te alini, prost, cu speranța: ”Într-o zi, îl prind, că pot!” Și, cu mintea nesătulă, Te ”lingi”, candid, lung, pe bot. Și de el, și de plăcere, Până gându-i istovit, Și renunți, când mori, ca omul De trăire otrăvit.