Doar descrie

Prins în febra ”închinării” La orice, ”ieșit” din drum, Un Nebun își stinge focul De cuvinte, cu mult fum. Rugile scurtează Calea Ce-o-ntrevede printre vii Și, cu pasul minții duse, O deschide, fără-a ști. Vorba dezlânată-și pierde În idei, sensul direct, Dar incită sentimentul, Unui adevăr corect. Liniștea, ce cade-n trombe, Dup-o vorbă rea, de-a lui, E percepția de nadă, Ce, la peștișori, o pui. -E nebun! Dați-i dreptate! Spune-un înțelept, stingher, Rătăcit printre ”nimicuri”, Ce se nasc, trăiesc, și pier. ”Aplecat” prea mult în față, Peste-un Viitor nescris, Un nebun tot povestește… Minte? Sau… doar a descris…