Fir de nisip

Zile-n șir, furtuna, Crunt a bântuit. Valuri, ca turbate, Țărmu-au răvășit. Într-un colț de plajă, În nisipul fin, Un grăunte-așteaptă Zorii-n tainic chin. Se simte mai altfel Decât toți ceilalți, Care-au strălucire Doar când sunt spălați. El simte speranța Arzătoare-n el, Ca un dat da soartă; Nu-l credeau de fel. Îngropat cu gloata, Șansa lui a fost Să iasă în față, Sigur, cu un rost. Așteaptă Lumina; Nu știe de ce. I s-a spus că-i viață; Nu știau ce e…