”Hei micuță fată!”

-melodie- (pentru soția lui Claudiu)

Hei micuță fată, Cu ochii de-azur, Cu inima caldă Și sufletul pur!… Hei micuță fată, Mama va veni! E plecată-n Târgul Ce tu nu îl știi. Țepeș-Vodă, domnul, Târgșor l-a numit. Au rămas ruine, Dar a fost vestit. Mama-i dusă-oleacă, Pentru două veri. Când unii n-au suflet, N-ai ce să le ceri. Hei micuță fată, Nu geme prea mult! Inima-mi se frânge; Greu e să te-ascult. Vrei și tu iubire… Numai ”vorbe” am. Ploaia-n cuget cade… Lacrimi curg pe geam. Ochii-ți, largi ferestre Spre copilărie, Se-ngrozesc de viața În ”trăire-vie” Hei micuță fată, De ce plângi acum? A, e cățelușul Cel pufos nebun? Nu vrea să te muște; Are chef de joacă. Vezi cum dă din coadă? Speră să îți placă. Hei micuță fată, Alții te urăsc! Ei nu știu de tine; În hârtii trăiesc. Tu ești doar un nume, Lâng-o cifră-ani. Că sunt trei, sau patru, Nu înseamnă bani. Orbiți de putere, Roboței de fum, Ei nu-ți văd privirea Rătăcită-n drum. Trag cu tunu-n vrăbii Și în ciocârlii Și, din fașă, cântul, Îl ”sting” în copii. Hei micuță fată, Râzi de ce ți-am zis? Ești la mama-n brațe?… Te sărută-n vis?… Hei micuță fată!… Țipăt abătut. Ea își cere dreptul… La mamă… atât.