În stat ”boțit”

Mi-au intrat doi lupi în curte, Hămesiți, ca vai de ei, Fără-a pomeni, ca omul, De mulți sfinți și Dumnezei. Jerpeliți, cu-o blană sură, Ca un suflet de țăran, Nu vroiau ca să cerșească, Mândrii, ca un biet sărman. Mi-au cerut doar apă pură, De izvor, dacă aveam. Se rupea ceva în mine, Când, cu milă, îi priveam. Ei, simbol de libertate, Rătăceau printre ”străini”, De ce-nseamnă drept și cinste, Într-o lume de haini. I-am ”cinstit” cum se cuvine, Și cu vorba, și altfel. Ei, cu jenă nemascată, Ne se-nghesuiau, de fel. N-au mâncat pe săturate; Doar atât cât au ”simțit”. Au plecat doi lupi din curte, Liberi, într-un stat ”boțit”.