Iubirile trandafirului

Ochii se închid cu greu; Vor să mai privească. Cerul e sublim,i ar jos, Flori vor să renască. Primăvara le-a adus Daruri în plin soare, Vii culori, de curcubeu, Pe sub norii-care, Fără jenă s-au întins Goale-n strălucire, Din veșminte-au încropit Vise-n devenire. Feeria de splendori, Fecioare divine, Ochii-au subjugat, pe veci… Se-ofereau, nebune. -Eu sunt trandafirul tău; Roșu-mi e pur sânge, Și doar vreau, laleaua mea, În brațe-a te strânge. -Doar pe mine? Sau pe ea, Vecina-mi cea nouă? Că, deunăzi, îi spuneai, Că e stea, că-i novă. -Ei, glumeam. În rozul tău, Mi-am pierdut, zău, capul. -Cu Narcisa ce-ai avut? -Se ”ținea” cu altul. -Dar suratele-mi, de ce, Se legau de tine? Și lor, vorbe-ai oferit, De iubire pline? -Tu ești una, eu mai mulți; Flori cu flori se poartă. Să nu crezi că-s nesătul; Sunt bătut de soartă. Și, așa, el le-a convins, Să le ia pe toate. Telepatic s-au iubit… Vă spun că se poate. Roșii, albe, mov, gălbui, Sau nuanțe pale, Ele au zâmbit și-au râs, Sincere … și goale.