Marilina

Floarea tinereții

De ziua ta, aș vrea copilă, Un Cer și-o Floare să-ți ofer; E larg deschis, și, cu iubire-i Pictat de stelele ce pier. Nu te-ntrista că, fără milă, Lumina le alungă-n zori! Vor reveni frumoase-n noapte, Ca flăcări oglindite-n mări. La fel și tu să vezi splendarea În florile ce îți zâmbesc, Și lasă părul să le-alinte, Când ți-or șopti că te iubesc! Cu fața în petale fine, Să simți fiorul vieții lor, Și buzele să le șoptească Ce vrei, ce simți, de ce ți-e dor! Ești încă tânără, și soarta O șansă îți oferă, să trăiești. Ca un boboc, îți pierzi splendoarea, Prea repede de înflorești. Veni-va vremea pentru toate, Cu ierni, și primăveri, și veri, Cu toamna fructelor-păcate, Cu prunci micuți, ce-i ai, nu-i ceri! Gândește-te că drumuri multe Se-ntind continuu înspre zări! Nu te-nfunda într-o mocirlă, Ci fii corabie pe mări! Privește cum renaște viața În verde pur și în culori, Și-nvață de la ea, copilă, Că orice „noapte” are „zori”! Tristețea las-o de o parte, Și râzi în hohot cât mai poți, Și nu foța, cu fapta, soarta, C-ajungi printre străini și hoți! Ei tinerețea o să-ți fure Cu tot ce-i mai frumos în ea, Și-n lanțuri visul o să-ți lege, De a zbura, ca fulg de nea. Dar pân-atunci să strigi la soare, Să fii fetiță, nu adult, Căci remușcarea e tardivă… Copiii tăi vor vrea mai mult! Acum, tu floarea ocrotește-o, Și cât mai mult să fii ca ea, Căci doar de tine va depinde Să fii o „Umbră”, sau o „Stea”!