Nu!

Nu tregeți, surzi, în ciocârlii! Lăsați-le să cânte, Iar Libertatea-n colivii, N-o-nchideți, prin cuvinte! Lăsați Iubirea să suspine! Frumoasă-i până moare. Adesea doare și ce-i bun. Și flori se veștejesc sub soare. Păstrați copilul în copil! Nu-i întinați gândirea! Și renunțați la ziduri reci, Ca să-ngrădiți privirea! Dreptatea n-o-ndreptați cu arma Și nu o cântăriți cu ea! E calpă ca ocaua teama, Și răbufnește când vrea, grea. Și păcii dații-azi o șansă, Să crească fără de război! Lăsați nebunii să o ceară, Căci sunt sărmani, uitați, ca noi!