”Pupezeaua”

Urlă câinii a pustiu; Proștii sunt la muncă. Pupăza s-a deșteptat; Vrea să-și zică ”Cucă”. Că s-o duce, vai de el, Și soțul odată; Pensia de deputat, Ar face-o bogată. Căci el ”cucăie” de zor, O oră întreagă, Când se nimerește, rar, Prin sala cea vagă. Nu prea des, că-i Parlament, Nu cârciumă-n stradă, Să stai toată ziua-n ea, Lumea să te vadă. Chiar de cruci n-are, tu poți, Să-i zici mănăstire, Și atunci, te duci când vrei, La buna-n-vestire. Ea, deșteaptă foc, sau nu, Tinerică bine, L-a luat ”copt” binișor; Zile mai puține…