Umbră străbună

-Lupul-

Se-aude, în noapte, Lătratul la stână. Un lup se strecoară… O umbră străbună. Se prinde și scapă Din lațul întins De omul-minune, Din ceruri prelins. Un fulger se-abate Și-un tunet răsună. Poiana își pune, De sânge-o cunună. Pădurea bătrână, Tăiată de mult, Ascunde un geamăt În tainic tumult. Departe, în zare, Un munte, sau doi. Un urlet prelung, Se zbate pe văi. O ploaie cernită Sufocă privirea. E Liber… să moară; Un om i-e menirea…