Urme-n umbre

Urmele și-au stins ecoul; Viața scurmă ne-ncetat. Zilele își pierd culoarea; Timpul pare repetat. Mintea, greu concepe sensul; Vagi idei se zbat și mor. Rațiunea se-nfioară; Chiar și vise cad din zbor. Inima se zbate, bate; Pentru ce, știe doar ea. Totul se măsoară-n fapte; Cel puțin, așa s-ar vrea. Dulci trăiri, amare-s umbre; Se-năcresc și amintiri. E-mbâcsit cotidianul; Geme, prins în rătăciri. Urmele-s în umbra vieți; Se disipă-n ”asfințit”. Ceru-i revărsat pe-alocuri; Pare, sau e, chiar boțit.