Adevăruri cotidiene

Pe un prag de soartă, într-un joc de zi, Zace ora răstignită, într-o casă cu trei fii. Noaptea și-a făcut menirea, oblojind dureri ascunse, Pe fereastră, mreaja lunii, se strecoară-n raze stinse. Grijile lovesc din nou, gândurile-n gând strivite, Norii gri ascund cu greu, raze mici, abia ivite. Cu durere strânge pumnul, mama pe un colț de pâine, Câinele-i urmează pasul, că doar azi a fost ieri mâine. L-a ascuns cu greu aseară, când cei trei l-au căutat. -E și el o mică viață. Lor le-a dat, lui i-a păstrat.