Deșertăciune

Tăceri deșarte, între luări de cuvânt deșarte. Bălmăjeli și bombăneli deșarte, Când totul în jur este Deșertăciune. Privită dintr-un unghi de vedere, Ea, Deșertăciunea, Sau din alte unghiuri, tot ea, Profilate însă toate spre ea, Întrucât și ele ajung deșarte, Căci nu pot vedea altceva decât deșertăciune, Și nu vor să vadă decât deșertăciune, Deși poate nu totul este așa, Când nu vor să vadă ce nu există ca deșertăciune, Când ceva ar putea fi altfel, dacă ea Nu ar trebui să fie absolută, În propria ei deșertăciune, Idolatrizată și zeificată, De toți ei și noi. *