Dimineață de școală

Pe uscate câmpuri, zorii se ivesc, Luna vag străluce, în veșmânt crăiesc. Ceața se ridică și se pierde-n ea, Iarba se-nfioară, sub o rouă grea. Grâul își înalță, spicul rotunjit, Pe-o tarla vecină, totu-i veștejit. Drumul își arată, rea-voința-n gropi, Vița-n sus înalță, rugă pentru stropi. O talangă bate; ora de imaș. Un claxon răspunde; cursa de oraș. Oamenii se scoală; în același chin, Vor mai bea în viață, cupe de venin. Câini-arată jalnic, dar latră cu foc, Vita costelivă, iar e scoasă-n joc. La un colț de casă, pe un ciot de pom, Coțofana strigă, dup-un pui de om. Ghiozdanu-i prea mare, iar piciorul mic, Urc-un drum de piatră, ca un biet voinic. Școala e departe; nu-i aicea-n sat. Ar dormi cu frații; mici, rămași în pat. Viața se-ntețește. Pe ulița strâmtă, Cățelandrii jalnici, iar se iau la trântă. -Marș acasă Pluto! Nu te iau cu mine. Școala e departe; oricum, nu-i de tine. Cu o șovăială, sau mai multe poate, Se oprește-n silă, tolănit pe spate. Ochii limpezi cată, spre umbra pitică, Ce în depărtare-i, mică, tot mai mică. *