Origini

Pecevskaia-i Golgota urcată prin adâncuri, E stânca-nlăcrimată, de grote și de gânduri, E dealul nemuririi, cu inimi moarte-n piatră, E începutul vieții, fundație de vatră. În gemete de unghii pe roca aspră zilnic, Au răsărdit credința, strivită-n oameni silnic. Au renunțat la lumea luminii de afară Și au zidit speranța, în pâlpâiri de ceară. În iureșul tăcerii chiliilor scurmate, Au renunțat la vise și-au devenit ei fapte. Din sutele de inimi, pe calea vieții stinse, Au răsărit noi turle, ca zboruri neânvinse. În flăcări reci, de moarte, Pe rug de îndoială, Se nasc și mor copiii, Pe-a vieții nicovală. *