Resemnare

În ochii străini de plăceri, Zac frunze și flori ofilite. Uscate, pe ceruri de foc, Priviri ce se pierd azi golite. Durerea-i acasă la ea, În viața cu suflete stinse, Ud pasul dorinței se pierde, În ropot de răi și nevoi. Uitarea nu scurmă țărâna, De morți peste vii aruncată. În poarta tăcerii se zbate, Nimicul avid de mai mult. În pas resemnat se strecoară, Iubirea de frați și surori. Pierdută e clipa târzie, În seri retrăite cu greu. Prea rare sunt lacrimi amare, În vise pierdute mereu. *