Realități

La o margine de viață, pe un drum din câmp, Se strecoară nevăzute, aripi reci de timp. Falduri străvezii de teamă, vineți se ridică-n lanț, Liniștea, strivită-n taină, zace-n umbra unui șanț. Glasurile mor zadarnic, sufocate de tăceri, Ochii-și cern lumina oarbă, pe un iris de păreri. În vârtej de fapte vrute, într-un râu de renunțări, Se scufundă-ngălbenite, frunze-zile, reci, în nori. Clocotesc pe apucate, lacrimi strecurate-n an, Răsticnite de durerea, celor ce-au pierit în van. *