Rugăciune

Timpul să-și ascundă clipa Nesfârșitelor pomelnici Și s-arunce roua vieții, Peste pietrele străbune. În șirag, pe ața morții, Răul să se piardă-n lume, Iară vântul să sufoce, Ura vocilor nebune. Norii albi să-mpodobească, Cerul sufletelor stinse, Lăcrimând, în prag de noapte, Chipuri prea devreme stinse. Umbra să se-aștearnă-n calea, Amintirilor ce dor Și în tainică uitare, Să se piardă-n vis, ușor. Neputința să nu poată, Viața-n chingă să o strângă, Iar regretul unor rele, Clopotul să-l bată-n dungă. Rugăciunea munților, Sub povara stâncilor, În ura șuvoaielor, Și regretul șoimilor. În vârtejul norului, Geamătul pământului, Agonia codrului, Sub urgia fierului. *