Scena vieții

Jalea ne-a cuprins pe toți, doar la gândul mesei. -Ce mai vrei? E viața ta… …Monologul piesei… Scena ne-au croit-o alții și din codrii și din cruci. Pe fundal de vieți pierdute, ai Golgote ca să urci. Ziua rabdă orișicare… E normal, nu-i timp de masă. Prânzu-l sare fiecare… Seara-i greu, când vin acasă. Scena vieții stă-ntr-o rână, urgisită de trădări. E pictată-n roz și negru, de strigoii lătrători. Câinii sar și dau din coadă… Vin stăpânii cu mâncare… Le întind o coajă veche… Asta-i tot ce au; și-i doare. Scena mesei, doar cu pâine, unii o repetă zilnic… Bieți actori, ce dau năvală, pentru-n blid, de viață, silnic *