Strada

Strada aleargă, Lungă, Peticită, Alungată de pietonii agresivi Și șoferii pierduți în caroserii afumate, Care o strivesc, Într-o teroare stridentă. Înjunghiată de țevi inutile, Sau utile, Sparte, Dezinteresat, Sfârtecată de găuri goale De răspunderi Prăbușiote în șanțuri De nepăsare, Se înconvoaie de durere. Legănată de adierea nopții Se întinde și în curbe dulci, De femeie voluptoasă, Uitând, Pentru o clipă, Chinurile zilei. Clipește șăgalnic Din bălțile Ce răsfrâng în falduri, Licuricii stâlpilor alunecoși, Rarefiați de anii lungi, Trecuți peste ei Și de privirile indiferente, Plictisite, Plecate sau rătăcite aiurea. Printre umbrele pașilor pierduți, În șoapte și gânduri ascunse, În resentimente ofilite de nepăsare, Cuibărite în orașe de vise deșarte, Ca un destin implacabil, Același mereu Și mereu tot aceeași, Strada aleargă Obosită în noapte. M-am oprit ca să o văd, Printre unii, mai de o parte… Strada aleargă, Obosită, Departe, departe. Fără mine, Fără noi… * Trec anii Trec anii. Gândul se odihnește mai îndelung asupra clipelor, Ce trec, Mai repede. Simțurile sunt mai răbdătoare cu durerea, Din afară, Pentru că a crescut cea din interior. Nu-i mai judeci pe toți Și te afectează mai puțin judecata altora. Nu eștin ajutat Și totuși ajuți. Nu uiți Și totuși ierți. Nu mai vrei ce dorești Și păstrezi dorințele, În tine. Ca o speranță… Fără speranță. *