Zidurile Tăcerii

Idei în marș forțat, pe drumuri de gânduri, Strivesc în greșeli lujerii speranței, Rămași fără rațiunea de a fi, Ce se preling pe pietrele reci, Ale Zidurilor Tăcerii, Lângă care zac, îngrămădite, Pietrele neputinței și trădării, Aruncate, sau părăsite, Uneori și deseori, De trecători profitori, Sau simplii pietoni, Care au vrut să facă ceva, Ca și alții, care o făceau, Însă interesați, de ceva, Ca autori, sau inițiatori, Sau ca beneficiari direcți, Ai tăcerii altora, Care au uitat și au tăcut. Oare cât? *