”A trage”-n epigrame

Pescarul Un pescar cu ”spate”, La birou, pe state, S-a întins un pic, ”Trăgând”… un somn mic.

Nepotul Când s-a pensionat ”unchiuțul”, Și-a aflat că, pe-”arătură”, Noul șef o să-l trimită, A ”tras”… o sperietură.

Alergicul Alergic, la slujbă, Se mișcă ”alene”, Căci cuvântul ”muncă”, Îl ”trage”… la lene.

Alt nepoțel Nepoțel de ”știi-tu-cine”, Își făcea treaba-ntr-o doară, Și se văicărea într-una, De parcă ”trăgea”… să moară.

Îndrăgostitul Un ”dulău”… de primărie, Obsedat, să roadă… ”oase”, S-a ”îndrăgostit”… de mită, Și-o ”trăgea”… pentru ”foloase”.

Intransigentul politic Când a luat-o razna-n ”vorbe”, Și amenința cu ”fapta” Ca ”stângist”, cu-o ”funcțioară”, A fost ”tras”… convins, pe ”dreapta”.

”Negreșitorul” merituos Evitând, cu grijă, munca, Ca, greșeli, să nu se vadă, E recompensat, probabil, Că ”trage”… mâța de coadă.

Obiceiul… Nu ”trageți”… în epigrame, De credeți că au vre-un rost! Poate doar o ”liniuță”, Și-o concluzie, cu ”prost”.

Sforile Neștiind ce să aleagă, Că-i plăceau culorile, A-nceput, cu-mde ”mânare”, Ca să ”tragă”… sforile.

Marionete Se jura pe lucruri sfinte, Că nu e, ce e, ades, Și că, sforile, nu-s ”trase”, De-un partid, ci de-alt ales.

Prins în mrejele puterii, Sfori partinice, solide, Îl ”trăgeau”… să facă ”jocul”, Intereselor sordide.

Vâlvă printre marionete: -Noi aleși… -Vin demnitarii! Liniște… la fel e totul; Și schimbări?… Doar ”păpușarii”.