Bir pe viață

-”bătând” câmpii țării-

”Bat”, cu pasul, ”câmpii țării”; E păcat, da-i guvernată. Am ajuns la primărie… -Staaai!… o voce-”nbelșugată”.

-Cine ești, de umbli ”creanga”, De parcă te ”doare-n clin”? -Sunt și eu, ”copil de cruce”, Îmbuibat, cu gol, din plin.

-Nu mă duce tu cu vorba! Ești din sat, deci știi să taci. -Bineeee… i-am răspund prin semne, Și mi-am pus coarne de draci.

-Io-te-te, mă faci și vită?! Sau încornorat? Ia zi! -Păi pe-aicea, reiau ”vorba”, Nimeni nu e ce n-ar fi.

-Nu mă lua cu lingușeala, Sunt ce sunt, că sunt… și gata. Mă ”cobor” până la tine, C-așa-s eu… și-acuma ”plata”!

-Taxă, mită, ”jefuială”? Îl întreb ca bun naiv. -Ce contează, tu dă banul! Legea-i lege, cu motiv.

-Pot să știu și care-i ăla? Poate mă deștept și eu. M-a privit cu-”ncetineală”, Și-a grăit, rânjind mereu:

-Umple golurile noastre; E nevoie, abitir. Statul vrea s-ajute ”țara”… Nu te strâmba a sictir!

-Nu-nțeleg… A bir cam ”sună”, Dar acela-i pentru robi. Aaaa!… pricep… e ”plata vieții”, Până-ajung hrană la corbi?…