De acum, ”încolo”

-stimulent de-a ține minte-

De pe-o creangă putrezită, Ramură de stat ”ciuntit”, Cade-o frunză ofilită, Ca slujbaș de rând, ”gonit”. Viața nu i-a dat prea multe; Șansa nu l-a ajutat. Nimeni n-a știut ce simte, Când a râs, sau a oftat. Singur, în singurătatea Celor ”nelalocullor”, S-a căznit să facă față, Sub falduri de tricolor. Patria, ca mumă-ciumă, L-a-njosit, cum a putut, Prin ”șefuți”, puși de partidul ”Colorat” și-n cap, ”bătut”. Zilele s-au scurs, cu luna, Rătăcită printre ani, Care, adunați pe state, Un ”total” i-au dat, nu bani. -Gata, nu mai e de tine! Ia-ți adio de la post! De acum, ”încolo”, totul, N-are, pentru ”vechi”, vre-un rost. Calea nouă nu-i concepe, Pe ce-i ce mai știu ce-a fost; Chiar de taci, nu-i o dovadă, Că, chiar ești, sau te ”dai” prost. Ca urmare, noi, ”papuci”, Noi ți-i ”dăm”, deloc uzați, Ca să-i ai, curați, ca ceilalți, Ce-n pământ, au fost ”cazați”. Nu ne-nduioșeză lacrimi, Și nici rugi ”dez lănțuite”; Cum? Cătușe-s ”legi- povară”? Ți le-am ”dat”, ca să ții minte.