Datoria umană

Unde sunteți dragi umani? V-ați ”vândut”, pe mai mulți bani? De ce stați și vă uitați? Nu sunteți, chiar toți, ”pătați”.

Rupeți lanțul, rupeți rândul, Liberați-vă și gândul, Scoateți jugul de pe voi, Și deschideți ochii goi!

Nu mai așteptați pomană, După poftă, după toană, Căci aveți drepturi nescrise, În esența voastră ”prinse”, Ce nu pot fi ”încălcate”, De slove întunecate, Măzgălite-n interese, De persoane prost alese,

Deci, trziți-vă odată! Meritați o altă soartă! Cereți!… Și pretindeți!… Luați!… Și, deoparte, nu mai stați, Căci aveți și-o datorie: La nepoți, ”copilărie”…