Dezlânat, realul

Dezlânat, realul, își pierde candoarea, iar în ”van”-uri, se scurge existența, tremură focul, sub flamura blestemului, iar oamenii-și fac, din colivă, mâncare.

Glasuri se vaită, cu tente de-oroare; drumuri, în vise, nu-s ”de picioare”.

E lumea canibalismului intelectual, cu cuge-me-te formal încătușate, cu copii născuți lega-l-ți liberi, și perspecti-c-ve în-tort-ochiate.

Sumbra gândire scurmă-amintiri; stoarsă de sensuri e bruma de știri.

Ban-all-ul își dovedește supremația, în lumea ce se-nchină… de ce vede, fantasmele deznădejdii prind viață, și trăiești realul, fără a-ți vine, a crede.

O ”umbră”-i credința, mătănii sunt anii; la modă-i minciuna, trădarea și banii…