Delegație ”offficială” i.a

Am plecat, cu mutu-n frunte, Ca să explicăm c-o țară, Ca a noastră, încă are, Oameni buni, nu de ocară. Ne-am decis ca el, cu vervă, Când se plânge de nevoi, Pe lângă probleme grave, Să spună și glume noi. Am luat, cu noi, și orbul, Ca să le descrie plastic, Plaiurile minunate, Și progresul nostru static. Să le-arate vii imagini Despre țara noastră ”verde”, Cu un viitor de aur, Pe care, în ”roz”, îl vede. Din echipă, făcea parte Și un surd, pentru notițe, Căci memoria e una, Dar scrisul nu face fițe. Căci mizam pe ”ajut oare”, Și de sfaturi înțelepte, Date la discuții-n șoaptă, Căci, pe ”față”… doar regrete. Chiar de nu i-am luat cu sila, De proști, tot nu am scăpat, Căci așa-i ”o rându iala”, Într-un stat mai ”scă pătat”. Asta-au vrut, clar, ”decizdenții”, Și ”ordon-atorii” zei, Fără grijă că, cu ”oiștea”, O s-o dăm, în ”gard”… cu ei. De ”lingăi”, nu am dus lipsă, Căci au fost și-alți ”pretenidenți”, Care și-au impus ”fideii”, Și iubiții ”descendenți”. Ăștia-o tot aveau cu vorba Lingușirilor perene, Și se tot băgau în față, La cadouri… și la perne. Cât pe ce să nu ajungă, Căci, așa-i cu aprobarea, Un specialist ”sălbatec”, Ce ne-a îngreunat plimbarea. Tot mereu dorea ”o șansă”, Să îi dăm, ca să discute, Nu știu ce, și nu știu unde; Cine naiba să-l asculte… …

Misiunea?… ”succes-fullă”; Mulțumiți am fost… cu ”tonții”. Ce contează(-i)… rezultatul? Lume-”ngustă”… Strigă: ”Hoții!!!”…