Domnilor, dar

-Domnilor, dar da-ți-mi voie!… Drepturi am, la fel ca voi. Nu se poate ca, năpasta, Să ne ”paște” doar pe noi.

Nu vedeți prea clar cum ”vine”? E normal, căci prost vă par? Pofta voastră-i doar de bine? ”Dreptul” meu, e-al vostru, doar?

Hai să facem schimb de locuri, Să munciți pe bani ”mărunți”! … Nu acum, ci poate-odată, Când vom fi ”bogat-cărunți”?

Vai, mă copleșește grija, Ce atâta vă ”împunge”! Nu concepeți c-azi, sau mâine, S-”alinăm” Viața ce plânge.

S-o-”aninăm”? De, ”ața”-i scurtă?… Chiar și-n scris, ne dați ceva? Să citim, c-avem de toate Și vă doare… undeva?

Aaaa!… în cot, normal, firește, Căci, de, ”capu”-i ocupat, Să-și îndoape gura mare, Cu ”dulci uri”, și chiar ”ra…at”.

Luați, amici, consoana care, Îi ”pupă” mai bine-n bot! Scuze c-am bătut iar câmpii, Cu Dreptatea mea cu tot…