Drogați în acces de toană

Doamne, unde-ai fost, când drogul, Mințile le-a rătăcit? Dacă-așa e viitorul, Proslăvit și fericit, Eu renunț, sunt ”mărginit”. Iarbă, opiu, cocaină, Heroină și-alte multe, Sunt ca sectele în lume, Îmbibate-n multe culte, Ce-au decis să nu Te-asculte. Le-ai lăsat lor libertatea De-a se ”pierde” și în minți, De-a testa, în suflet, golul, Departe de Cer și sfinți, În sevraj, scrâșnind din dinți. Senzații amăgitoare, Cu simțuri exacerbate, Distrug azi umanu-n parte, Ajutându-l la o moarte, Vie-n visele lui plate. Din Vecie, vor doar Clipa Ce-n extaz o irosesc, Și-apoi luptă, s-o repete, Ca pe un real firesc, Pentru care doar trăiesc. Fără droguri, nebunia, Înspre ”fiare” îi îndrumă, Și spre arme, și-n purtare, Și în haite, și în turmă, Dar, cu rațiunea, ”brumă”.