Eu, tu, și minciunica

Cred că Minciunica, E o doamnă-”aleasă”, Să-”mbrace”-adevărul, În Cenușăreasă.

Adevăruri ”crude”, Greu de ”digerat”, Rar pot fi rostite, De cel ”înfierat”.

Cu minciuna, viața, Pare mai ușoară, Pentru cel ce-i pasă, De ea, într-o doară.

Libertăți ”extinse”, De nu le mai ”vezi”, ”Credit” dă minciunii, Ca, naiv, s-o crezi.

Debitor la viață, Te-nrobești, la ”faptă”, Și plătești, cu ziua, Ca durere-o rată.

Chiar de Minciunica, ”Plăcută”-i mereu, Cam ”sătul” de multe, Să o-”nghit”, mi-e greu…