În roz cernit

Închis în ”cercul” legilor curente, ce stipula culori, de viu, absente,

un om, cu mintea la-ntrebări restrânsă, se sufoca-n răbdarea-n minte strânsă,

cert încântat de perspectiva sumbră, că, ce a fost, chiar va cădea în ”umbră”,

în ”mucegaiul”, ce creștea din silă, strivind Lumina, fără pic de milă,

și-n roz-cernit, trăirile-i acerbe, , le tot spoia în ”prea-slăv ite” vorbe,

”scornite” cu migală, la-ntâmplare, ca pofte ”Tictocite”, alb-murdare.