Într-o altă lume

Șirul zilelor se pierde; Nu mai știu ce au făcut. Datele sunt cifre moarte, Cu și fără de trecut.

Ani, prea lungi, își spun cuvântul, Într-un orizont de fier, Și, în lumea-ntre betoane, Vagi speranțe, zac, și pier.

Unii spun că au fost oameni; Greu să-i crezi doar pe cuvânt. Cei mai mulți o iau ca glumă; Praf în ochi, vorbe în vânt.

Argumente au… ființe Par a fii, bipede chiar; Au și-o brumă de ”știi-ință: Știu să dea, la ”os”, și zar.

Printre ei, unii ”cuvântă”; Vorbe-au învățat, mă jur. Prin înjurături, exprimă Tot ce-n ei, e blând și pur.

Alte trăsături umane? Greu, Dar le tot născocesc: Mila, e de la ”cerșeală”, Și-o imploră ”pitoresc”.

Dragostea-i de bani, firește, Și de tot ce-i de ”luat”; Cea de-apropiați, de semeni, O acceptă doar pe ”blat”.

Cu Iubirea nu stau bine: ”Iubi”-a lor, e ”poamă” rea; Supărară e, ca proasta, Că, la alții, o vindea.

Alte calități, umane, Se ”lipesc”, cam greu, de ”zei”. Căci așa se cred, ”în parte”, Fiecare dintre ei.

Totuși, printre ei, există, Cam jenați de ”starea” lor, Și ”umani” în conștiință… Nu prea mult, căci, primii mor.