Noi, ”făcăturile” i.a

Pe imașul lung… în acte, Dar scurtat de arături, ”Copitate” și-”aripate”, Deplângeau mici ”făcături”:

-Ai văzut, sor-o, sărmanul? A-ncercat să facă ”Muuuu!” Vai, ce jalnic era tonul… ”Muuu-măie” ceva și tu!

-Ce să zic, măi Gura-liv-o? Nu am înțeles nimic. Încerca ceva să spună; Nu vreau mintea să îmi stric.

-Ai dreptate, Lungă-n Pofte! Ce guri mici au, ai văzut? Și-apoi dinții… făcătură; Chiar mă mir că n-au căzut.

-D-apoi buzele ”firave”… Par o glumă, un moft, zău. Ce să-apuce, ei, cu ele? Și, când râd, e și mai rău.

-Aripi n-au… O ”Băgăreață” Gâgâi ceva, sfios. Iar de cioc, nici pomeneală; Și-au un cap… ce mai, haios.

-Chiar așa, sunt de tot râsul; De picioare ce să spui? N-au copite și nici gheare; Și nu pasc, umblă hai-hui.

-Iar din labele din față… Se-auzi un măcăit, Dau, ca proști, ca să zboare, Din zori până-n asfințit.

-Rezultatul? Târâială… Se băgă, în vorbă-un Bou. Nici măcar în patru labe Nu umblă, ca Micul Nou.

-El îmi place, e de-al nostru… Grohăi-un Godac ”rotat”. Balta-i place și-n nămoluri, Zici că-i fim iu, cel pătat.

-Iar femela… uger n-are; Și, ce țâțe… chiar de râs. Plânge pruncul lor de foame; Îi dă lapte prin ”fâs-fâs”.

-Dar de blană, ce spui Vito? Behăi-un Berbec lățos. Lână are cât o broască, Nu ca mine… vezi, mițos.

-De bărbat, ce să mai zici, ”Sare” Taurul bățos. ”Fleșcăit” e-n tot ce face… Carne moale, puțin os.

-Vai cumetre… Prea-Lăptoasa, Se hlizi, la el, discret. Poate-l pune ca pe rufe, Și îi dă puțin apret. …

În loc de morală

Și așa, până spre seară, Pe ”uman” nu l-au ”iertat”; Că le mulge, sau le-nchide, Se pare, doar, c-au uitat.