Pe urma de Timp

-cuib de cuci-

Pe urma de Timp, Aleargă o viață, Cu trupul ascet Și trasă la față.

Năluca-nvierii Celule străbate, Uitata durere, În suflet răzbate.

Revolta se zbate Din minți ca să iasă, Și-un scâncet se-aude: -Și eu, vreau acasă!…

În ochiu-nroșit, Rugina din sânge, Se-aprinde ca flamă, Ce arde, când plânge.

Privirea se-anină De gratii în cruci; În cușcă-i și Cerul, În cuibul de cuci.