Senzualități matinal-văratice

-în plăcerea ironiei-

Să nu stric orzul pe gâște, Le-am trimis, din zori, pe lac; Plescăiau, ”încăldurate”, Cu suratele ”Mac-Mac”. Doar brotacul ”Nu-știu-care”, Deranjat din… știți, posac, Le-adresă o-njurătură, În traducere, ”Oac-oac!”. Lopătând cu-”nfrigurare”, Cârdu-a ”luat-o la picior”. ”Labă” zici? De bunăseamă; Ce-nseamnă să fii fecior. Gânditor, cum îmi stă bine, Chiar puțin cam adormit, ”Savuram”… cafeaua solo, ”Pofticios”… de-un răsărit. Picuri cristalini de rouă, ”Tremurau”… cuprinși de dor, Și, ”ademeniți” de ierburi, Se ”scurgeau”… pe pieptul lor. Lacul se-”ntindea”… în bucle, ”Mângâiate” de-un val pur; Unde mici, ”înfierbântate”, Se-”mpingeau”… în malul dur. Liniștea, ”nemulțumită”, Singurică, dar cu ”foc” Cu ”nestăvilită poftă”, S-a cam ”dat”… la toți, pe loc. Într-o alb-”perversă” ceață, Astru-n zare a ”pășit”; ”Fâlfâia” lumina slabă, Ca și lacul ”răvășit”. ”Fulgerări”… fără putere, Dar cu tente de ”crescut” Sugerau: ”Arșița” vine; Ia ”întinde”-o, nu-i plăcut! Cu tacită resemnare, Am decis, ”în stare nu-s”, Să mă ”ard”, ca ieri, degeaba, ”Așteptând”… boarea de-apus. Cu un ochi ”pervers”, aiurea Am mai ”tras” spre răsărit; M-am retras, chiar fără ”poftă”, Când astrul s-a-”întărit”. Îl știam ”focos”, amarnic, Și cu ”vâlvătaia”- nas. Demn, cu ”coada-ntre picioare”, La ”plăcere”, am spus ”pas!”… *