Te-miri-ce i.a

-ieri și azi-

Și-a pierdut, ”un timp”, degeaba, ”Schimbându”-l pe te-miri-ce; ”Înghiontit”, ades, de semeni, Altul l-a dat pe-”orișice”.

Astăzi stă, cu ce mai are, Privind lung, la gol, în zări; Când nu toacă ”câini la frunze”, Se lăfăie-n ”bune-stări”.

A ajuns, și apa-n piuă, Să o bată cu sărmani; Face ce fac și-”aleși”, El pe gratis, ei pe bani.

”Prins” în vorba lor, cu to/n/ții, ”Bat și câmpii”-n lung de lat; Nu-s opriți de arătură, Căci pământu-i ”lună”, plat.

Chinuit e des de ”spinii” Și ”ciulinii” de mai sus; ”Așezat”, îi cer să fie, Când, la ”locul lui”, e ”pus”.

”Mârâie”, a cârcoteală, ”Enerva/n/t”, că-i viața-i grea; Îi promit, că ”o să fie”… Dus, ”cu preșul”, unde vrea.

(Bine-ar fi, de-ar fi, doar numai unul, Dar sunt mulți, ”făcuți”… ”grămadă”; ”Tari” la ”cap”, sau ”de”, desigur, Dorm, cu ochi deschiși, la ”pradă”)

Ce îl supără-i prostia Lui, și-a altora ca el; ”Duși de nas”, cu-mde ”mânare”, Au votat, to/n/ți fel-de-fel. … ”Strâns cu ușa”, a trăirii, Azi se-ntreabă: ”Dar de ce?… Pare chiar că nu-i, probabil, Mulțumit cu te-miri-ce.