Urlete cotidiene

-statul și țara-

Urlă câini-n haită; Trece-un câine mic. Ura-l înspăimântă; Milă, nici un pic.

Îi ”revăd” în semeni; Urlă cam la fel. Lupi în conștiințe, ”Pofticioși” la miel. Nu ies toți în față; Doar cei ”însemnați”. Poartă măști ”de funcții, Mult mai rafinați. ”Îmbâcsiți” de viața, Ce-n huzur îi ”scaldă”, Sărăcia lumii, N-au ochii, ca s-o vadă, ”Taie”, fără jenă, Și speranța-n vis, Și, când urlă foamea, Îi acord-un ”bis”. Cu grijă ”paternă”, Că e ”stat”, nu ”țară”, O-”nfășează”-n scripte, Ca să nu mai ”doară”. Iar lui ”Flămânzilă”, Îi ”oferă”-un loc, În pământ agricol, Că, doar n-o fi foc.

Decis să ajute, Să se-extindă satul, Face cimitirul, Cât mai lung, de-a latul.