George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Căminul de bătrâni

-analiza activității-

-Numărul? - Peste trei sute, că ați vrut mai mulți în curte. -Numele? -Ce mai contează, că niciunul nu-i de ”vază”. -Cu prenume? -Zacă-n pace, că-i strigăm cam cum ne place! -Și născuț? -Pentru-a trăi un an-doi, și înc-o zi. -Vârsta-atunci? -Tot mai bătrâni… -Clar, ne mai ”spălăm” pe mâini. -Nu sunt toți de înmormântare… -Văd, cam mulți, dau din picioare. -Tropăie de când îi știu… -Mai tăiați și din meniu! -Au prea multă energie… -Doar în viață ei să fie. -Nu le place ca să zacă… -Să postească și să tacă! -Îi tratăm individual… -Nu răsfăț, la general! … -Știți de ”ăla”? A murit… -Că doar n-a întinerit. -Voia Lui, ce poți să faci… -Scrie ”grav bolnav” și taci! -Slabul, greva foamei, iar… -Cât îl ține? Dăm la zar? -Cel bătrân vrea drepturi… Ptiu!… -Cum, și ăla mai e viu? -Înțelege tot pe dos… -Banii-i luăm, de-i sănătos. -Chiar se ține pe picioare… -Ce contează unde-l doare. -Știți, și noi, când dăm din coate… -Vă loviți, de nu se poate. -Dar nu ne văităm aiurea… -Bine, primă, țineți firea! -Vom fi tari și îndârjiți… -Mult prea bine-s îngrijiți. -Unii cer, că-s plini de viață… -Lasă carnea! Vezi de piață! -Și cu ăia noi, ce vin?… -Vezi de cont… și de ”peșin”! -Cum ați spus, așa o ”dreg”… -Eu am treabă. Gata-o ”șterg”!… *