Car cu cergă

-în țara lui ”Minte-mă”-

Stă-ntr-un car, un om, pe drum; Boii-s la bodegă. Und-se duce, nu vă spun; E întins pe-o cergă. Paște un cioban pe șanț; Vitele-s acasă. Iarba e de nici un sfanț; Crudă e pe masă. Ară un țăran la plug; Calu-i la trăsură. Înhămat, de mult, la jug, Tace și înd/j/ură. Trece-un car cu boi pe drum; Cai-putere are. Pufăie și face scrum; Care e pe care. Cei ”aleși” iau, ”construind” ”Lăcașuri” de vară; Când, să ”toace”-au isprăvit, Se mută… din țară. Scrie un ”pro-scris” lungi legi; Pentru el, le face. Doar ”esențele” par blegi; Asta e, și… pace. Oameni mulți, Că mulți și sunt, Se ”cară”… în spate. -Qvo vadis? întreab-un sfânt; -Cară-te!… răzbate. E țara lui ”Minte-mă”, Cu miasma-i dulce; Te-”amețește”, de-n fund cazi, Și, ”făcut”, ”te duce”. *