Cam pe-aici, ca pe la noi

Grupuri-grupuri de ființe, Cu nevoi, nu cu ”putințe”, Se înghesuie la ”bice”, Așteptând, ”para”, să pice. E promisă mălăiață, Da-i tocmită ca la piață, Și, de n-ai destul în pungă, Gura, ea, ți-o face ”pungă”. Totu-n tot e-aproape rău, Cu progresul în spre hău, Și umanii-n ”cap de băț”, Cu zăbală și cu hăț. Viața, ”înnegrită”-i dură, Drepturile ni se fură, Aerul miroase-a șură, Iar Lumina e impură. Taxele, umflate bine, Căci, de, la ”prostime” ține, Caută motive ”grele”, Să ne jupoaie de piele. Libertatea-i de un ban, Când și-o vinde un sărman, Ce, în duioșie crasă, E poftit, în lanț, la masă, Și rămâne ”slujbaș” drag, Cu zăbrele groase-n prag, Și grilaje lungi, de fier, Ce ”închid” Calea spre cer. Dar, în rest, e cum am zis, Toarce lumea la ”pis-pis”, Iar de miaună vreunul, Ca s-o facă pe nebunul, E ”taxat”, ”capsat”… în fine, Despre ”duși”, numai de bine… *