Memoriu deschis

(după interviu)

Subsemnatul: Oareșcine, Numele: la fel ca mine, Și prenume: după nume, Că nimic chiar nu vă spune,

-”Săturat”?…Ca mulți la fel. -Zilnic?… Ne rugăm la El. -Să vă dea?… Doar sănătate. -Fericire?… De se poate. -Pentru voi?… Și alți sărmani. -Chiar și noi?… De-ați fi umani… … Deci, noi, rău nu vă dorim, Chiar de-ntr-una îl primim, Și sperăm, creduli ”subpuși”, Și că-n drepturi vom fi puși, Nu prin vorbe-zboară-n-vânt, Ci în ”scrieri-de-cuvânt”, Gen legi vechi, sau norme noi, ”Nespălate”-n sens, de ”ploi” De ”metodologii” discrete, Zilnice, și-ascuns concrete, Ce fac dintr-un plop tufiș, Și din lege-un preș-hățiș. Ce dorim? Cert, nu mâncare, ”Piperată”-n preț-urcare, Și nici ”aruncată”-n brânci, Doar cu porții ca de prunci, Cu ciorba lăptoasă, ”chioară”, Dinspre acru spre amară, Și cu carnea doar povești, Ascultate cât trăiești, Cumpărată-n gram mărunt, De umanu-ajuns cărunt, Sau de cei cu copii mulți, Ce, doar în ”nevoi” sunt culți, Căci le știu pe ”din-năuntru”, Cum zicea un moș mai hâtru, ”Pe-de-rost”, de ”din-afară”, Bat-o binele de țară! Ce-am mai vrea? Aer curat, Nu, de zeul ”Smog”, spurcat, Ce s-a-ntins, și s-a întins, Și-n plămâni, parcă-nadins, Și, în ciudă să ne facă, Și-a adus Ozon, la clacă, Ca să fac-o seră nouă, Și cu-acid, în ea să ”plouă”, Lăsând Cerul ”ofilit”, Pe Pământul ”dezgolit”; L-ați lăsat? E ”țara” lui? Loc avem și noi, de-un cui… Să ne atârnăm? Când vrem? Viața?…. Sau ce mai avem?

N-o luați în serios! Ronțăim și noi un os, S-o mai ducem înc-un pic, Mulțumiți cu mai nimic, De-ale ”viețiii”, ”șterși la bot”, După ce, cam ”sugeți” tot, Regretând, ca buni umani, C-avem sânge, și nu bani. *