Nu-ncercați să țineți minte...!

Nu-ncercați să țineți minte Doar un rău, cândva, făcut! Amintiți-vă, că-n timpuri, Ca vecini, chiar v-ați plăcut! Faptele, chiar dureroase, Sunt legate de trecut; Ca și voi, la vina voastră, Poate-au plâns, și au tăcut. Nu lăsați ”orânduirea” Să dezbine un popor, Căci, la neam de codru-ajunge Doar o coadă de topor! Nu mânjiți vorba cu sânge, Ci cu milă și gând bun, Ca să nu vă ”deștepteze”, Nu-un cuc liber, ci un tun! Umbra urii să se stingă, Într-un zâmbet de ”viu” mic, Ce, la viață, gângurește, Agățat, de ea, un pic! Nu o știe, nu o vede, Dar o caută pe brânci. Hai să nu uităm că, totuși, Noi, cu toții, am fost prunci! *