”Partea lui de mâine”

-un sătean, fost țăran-

Cu trăirea terfelită, Un sătean, țăran sărman, Cugetă la întrebarea: ”Oare, sunt și eu uman?”

Mâna-i tremură pe firul Unei vieți ce-atârnă-n gol, Și-i oferă, viitorul, Ca o groapă mică-n sol.

Simte că-n păienjenișul Altor ”el”, de ”abătuți”, Legea ocolește fapta, ”Marilor”, vruți nevăzuți.

Strigă-o vorbă de obidă, Ferm convins că-i fără rost, Căci promisiunea trece Și va fi, iar, cum a fost.

Are ”partea lui de mâine”, La necazuri ”abonat”, Cu un viitor de aur, Tot cu goluri ”împănat”. *