Prieteni ”desculți”

Am avut prieteni… Mulți? Puțini? Destui. Mai am câte unul, Printre cei ”sătui”. Unul, ce, la bine, Mi-a fost ”scump” amic, Chiar și-n ”amintire”, E acum ”calic”. Ca și el, un altul Nu mai știe tot; Uită, când, la mine Se ”lingea pe bot”. Un vecin, sau altul, Drum parcă își ”fac”, Să-mi deguste țuica; Vin în pas de rac. Cunoștințe, ”bune”, S-au interesat: -Ce mai face ”ăla”? Numele-au uitat. Jenă, sau rușine, Nu le e de fel; Mă știau de-o viață, Că nu sunt mișel. Au crezut minciuna; N-a contat un om. Ce ușor se taie, Viața unui pom. Dragi, azi foști prieteni, Cizme-aveți cam mulți, Dar, în sentimente, Eu vă văd ”desculți”.

Ne vom întâlni vreodată? Eu v-aștept… ca ”ieri”… la poartă. Veți zâmbi a revedere? Veți fi sinceri?… Cu plăcere… *