Țapul ”pro scris”

Mi-am pierdut timpul degeaba Să-l învăț, ceva, de ”om”. Îl durea, în cot se pare, Și se ”hârjonea” cu-n pom. -Băi ”bărbuță”, minte suplă, Bagă-ți o idee-n cap: Cu dreptate-ntotdeauna, Tu vei pierde, căci ești Țap. Din păcate, n-ai putere Ca să tragi, docil, în hăț, Dar ai șansa ispășiri Și a pielii puse-n băț. -Ce? Ai blană? Vai de mine! Ca uman eu te-am privit. Vrei nu vrei, cu-nțelepciune, Lasă-te, de om, strivit! -Cum? Ai drepturi? Ți se pare. Cu-o excepție, cum știi: ”Animale” de-orișicare, El, chiar, nu mănâncă vii. -Nu-nțelegi nimic de soartă? Ce ți-e scris… de om e scris. -Nu-i corect? Dar ce contează. Legea-i lege… Ești ”pro scris”. *