Trăirea de-o zi

-dreptul de-”a fi”-

Pe urme de vânt, și zbor de lumină, o umbră fugară, se rupe de tină.

Dur, foamea își sapă, în suflet, sălaș, și-l ”rupe” de stele, că-n vise, nu-i laș. ”Mai-bun”-u-i sufocă menirea de-uman, și poftele-mbracă doar forma de ban. Vecia se ”stinge-”n trăirea de zi, și-umil, sufletu-și cere doar dreptul de-a fi. Negată, iubirea, se pierde-n păcat, iar mila se vede cu sensul trucat.

E-o lume în care, trăirea-i de-o zi, ce pruncului negă, azi, dreptul de-”a fi”…