Tineri și tinerei i.a

Odă-drum

Tinerilor, vreau acum, Să le scriu o odă-drum, Căci, de Cale, când grăiesc, Zic că-i grea, și-o ocolesc. Deci, pe drum, șosea, sau stradă, Ei aleargă-n mare grabă, Să trăiască ”dens” și ”iute”, Cât mai multe din ”putut-e”, Căci așa sunt azi ”convinși”, Că n-au ”drepturi de învinși”, Cât se scaldă-n tinerețe, Fără gând de bătrânețe. Deci, pe fugă încropesc, Anturajul pur-grotesc, Căci doar nu contează ”tipul”, Când, la modă, e doar ”cipul, Cu acces la ”orișiunde”, Unde ”cumpără” și ”vinde” Totul, unuia la fel, Bun, frumos, dar tot mișel. Anii trec, el ”tinerește”, Sinonimul la ”trăiește”, Să-și facă viața mai ”brează”, (Că-i uman, nu mai contează) Cu excese-n apogeu, Și, bun-simț, în perigeu, Și, în urmă, lasă urme, Cum, normal, se văd la turme, Tineri sunt și drepturi au, Să facă la Viață ”Bau!”, Să o sperie un pic, Ca să facă ”ciocul mic”, Căci, mai ieri, le-a spus, haină, Că, prea mult, n-o să le ”țină”, Și vor da cu capu-n ”gard”, De beton, spoit cu fard, Ca și fufele, iubite Câte-o noapte, pe sărite, Și-or să dea și ”socoteală”, Pentru soarta roz-banală, C-a rămas, clar, după ea, Bățul de la acadea, Urma vagă dintr-un pom, Ciopârțit de-un pitic-om. Dar vorbeam de tineret… Mai e unul, la ”apret”, Cu ideile scrobite, Aranjate și-mbâcsite, Protejat de lucruri rele De ”papa” și de ”femele”, Deci mai sunt și ”mici creveți”, Ce-s de ”prea-mărire” beți, Ce își calcă și la soare, Vorba proprie-n picioare, Ca să nu zic de Lumină, Când se scaldă în ”urină”, Ca s-ajungă unde vor, Mai presus de ce cei mor, Ce ucid cu ”cumpătare”, Ce nu ”merge”-n ”cumpărare”, Și, miloși, se plâng la ”Zei”… ”Beiza dei” impuri de ei. ”Gata!”-am vrut să zic… ”Atât!”… M-a oprit un amărât, Îmbrăcat în umilință Și cu glasul în căință… Îl știam, erau mai mulți, Tineri simplii și ”desculți”, Fără ”nume” stoarse-n dinți, Das cu cugete de sfinți, Luminate și curate, Și-n orașe, și la sate, De care nu mai vorbesc, Dar, mă bucur, că trăiesc… *