Viitor ”potrivit”

-vis cu ”viii fără chip”-

În lesa unui laț de vorbe, La mintea noastră ”potrivit”, Aleșii ne conduc ”cu ziua”, Spre-un viitor cam ”otrăvit”. Spre el, progresul nostru-n ”floare”, De mărăcini, doar pot să spun, E chiar slăvit, în smog și zoaie, Cu ”calde” lovituri de tun. Scrutarea lor, în depărtare, Se-oprește doar la ”mâine”-n timp, Pe-un par, ce pom a fost odată, Păzit, solemn, de-un corb cam tâmp. În umbra lui, se-”odihnește” Un neam, cu capul în pământ, La ”propriu” și la ”figurat”, firește, Căci glia îi e ”cuibul” sfânt. Cu mintea ”îngustată”, prin ”prostire”, Mințit cu nonșalanță, și flămând, Mai are forța unui ”mârâit în parte”, Ca individ ”ieșit din rând”. Obol, la Corbul ”Vremuri bune”, El duce-n spate doar Nevoi, Dar ”negrul” cârâie: ”Vreau Bine!”… Și ”dă cu ochii” doar de noi. Răbdarea și-o cam pierde-n silă, Și sus, pe piedestalul ”scump”, El urlă: ”Ode?… Osanale?” Dar… ”ioc”… norodu-i pare tâmp.

Un fâlfâit… și Viitorul zboară, Sătul de ”viii fără chip”; Rămâne-n loc un par, de ”dat cu capul”… Și-o fac… și mă trezesc…și țip. *