George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Vorbe populare trăite

-”Eu îți deschid poarta și tu mă faci nebun”-

Mi-au ”bătut la poartă”… În sensul de ”rugă”; I-am primit în casă; N-au plecat pe fugă. Am rămas ”prieteni”; Numai eu cu ei. Când le dam, ”Vai Doamne…” Când nu, ”Dumnezei…” Îmi doreau doar bine; Când îi auzeam. Prin spate, vezi bine, Iadul îl păzeam. Nu bârfeau din ură; Doar c-atât puteau. Doamne, și ce gură… Nici nu se zbăteau. Oameni, ”de bine”, ”Prost”, mă cam făceau; -Sunt măgari, vecine… Nu prea îi plăceau. ”Hotărâții” sorții, ”Puși pe capul meu”, Pricepuți la ”vorbe”, Au ”cărat” din greu. Obosiți, probabil, De cerut oricând, Și-au pus, laolaltă, Poftele, pe-un ”gând”: -Hai să îi luăm totul!.. Fără zis, făcut; După încercare, În bot i-a durut. M-au făcut ”Nebunul, Bun doar de legat”, Când, ”prostit” de viață, Chiar i-am alungat. *