Vorba și cuvântul

Receptiv la șuturi, Date ca ”avânt”, Omul nou îndură Foamea de cuvânt. Mintea odihnită, În tăceri cu rost, Se simpe lihnită; Obiceiul prost. Vrea și ea, netoata, Dreptul la ”sătul”, Pe care-l visează Un popor credul. Vrea să-nchidă gura, Nu cu-n pumn în ea, Ci cu-o vorbă bună, Cu-o idee-abia. De îi vine pofta, Să o ”înflorească”, Ea o vrea frumoasă, Nu doar ”pitorească”. Cuvântu-l dorește, Pentru toți la fel, Să simtă dreptatea Și cinstea în el. *